Afin (Vaccinium myrtillus) - plantă medicinală

Descriere
Afinul creşte şi se dezvoltă în zona de munte (îl întâlneşti în special în zone cu temperatură moderată şi umiditate crescută) şi îl recunoşti în principiu după fructele mici, de culoare închisă (albastru spre negru).
În scopuri terapeutice se folosesc atât frunzele de afin cât şi fructele: primele dintre acestea se strâng pentru uz începând cu sfârşitul lunii iunie până în luna septembrie, iar fructele – foarte gustoase mai ales când sunt preparate sub formă de gem sau suc – se culeg în perioada iulie – august, chiar septembrie în locuri mai umbrite.

Compozitie
Fructele de afin au în compoziţia lor substanţe antibacteriene şi antiseptice şi, foarte important, un echivalent vegetal al insulinei. Sărurile de calciu, potasiu, sodiu, magneziu, vitaminele precum A, C, B1, B2 şi proteinele conţinute în fructul gustos de afin (chiar şi după ce fructele sunt uscate) transformă acest semiarbust într-un medicament natural miraculos pentru sănătatea ta.

Actiune
Frunzele:
Încearcă frunzele de afin sub formă de antibiotic natural, mai ales când te confrunţi cu infecţii ale tractului urinar.
Aceleaşi frunze pot regla dezechilibre ale sistemului circulator – în cazul tulburărilor cerebrale acţionează prin scăderea gradului de permeabilitate şi creşterea rezistenţei capilare.
Administrate în tratamentul diabetului şi al bolilor hepatice, frunzele de afin conţin flavonoide care protejează pereţii vasculari şi tratează sau previn apariţia varicelor, a bolilor reumatismale, a crizelor articulare dureroase (gută).
Au, de asemenea, efect antioxidant şi de absorbţie a radiaţiile UV.
Fructele:
Relaţia ta cu afinul trebuie să fie una specială – tu îi acorzi atenţia cuvenită, iar el îţi tratează afecţiuni la care poate nici nu te-ai gândit pănă acum. În primul rând, compoziţia frunzelor este armonios concepută pentru a contracta ţesuturile organismului, ceea ce-l face folositor pentru combaterea secreţiilor organice exagerate (diaree). Aceeaşi acţiune pozitivă o manifestă şi pentru inflamaţia acută sau cronică a intestinului subţire şi a celui gros (enterecolită), hemoroizi, cistite (inflamaţii ale vezicii urinare în urma unei infecţii).
Tulburările de vedere (oboseală oculară, vedere nocturnă) sau inflamaţii la nivelul aparatului respirator, asteroscleroza (cum ar fi angina pectorală, cardiopatie ischemică, infarct miocardic, accident vascular cerebral) şi afecţiunile sistemului digestiv pot fi prevenite şi chiar tratate prin consumul constant al fructelor de afin.
Atât fructele cât şi frunzele arbustului numit afin reduc nivelul de zahăr din organism (efect hipoglicemiant) şi au fost recent atestate ca fiind prielnice în lupta împotriva bolii Alzheimer
Datorită acţiunii astringente şi antiseptice, fructele proaspete se mai folosesc sub forma de comprese din suc proaspăt pentru tenul cu acnee, furunculoza sau diverse infectii ale pielii.

Indicatii terapeutice
Afinele sunt recomandate pentru infecţii urinare, indigestie, gută, infecţii gastrointestinale, diabet, diaree, bronşită, tuse convulsivă, enterite (inflamaţii ale mucoassei intestinale), colibaciloza (boală infecţioasă provocată de tipuri patogene de colibacili şi care se manifestă prin diaree, febră, lipsa poftei de mâncare), dizenterie (boală infecţioasă contagioasă care se manifestă prin dureri abdominale, ulceraţii intestinale violente şi diaree cu sânge), febră tifoidă, psoriazis (boală a pielii caracterizată de cojirea epidermei în diverse regiuni ale pielii), faringite, stomatite, hepatite, obezitate, ateroscleroză, tonifiere organism persoane de vârtsa a – III – a, copii sau adolecenţi.
Administrare:
– Uz intern
Administratea afinelor este un proces relativ simplu care nu-ţi va ocupa nici prea mult timp şi nu-ţi va consuma nici prea multă energie. De cele mai multe ori se prepară sub formă de ceaiuri sau infuzii – laşi la infuzat 1 cană de apă fierbinte cu o linguriţă cu vârf de fructe uscate şi-sau frunze, apoi strecori. Se beau în medie 2 căni pe zi.
Din fructele uscate se prepară ceaiul antidiareic la care evident se pot adauga şi frunze de mentă.
Poţi consuma fructele şi proaspete sau transformate în suc natural consumate dimineaţa, pe stomacul gol, timp de 4 – 5 zile.
O altă variantă de preparare este terciul de afine: fierbi 2 linguri fructe de afin proaspete în 0.5 litri de apă timp de 30 de minute (diaree, infecţii urinare, cistite, diabet, reumatism).
Dacă te confrunţi cu eczeme sau cuperoze (înroşirea intermitentă a pielii ce duce la apariţia unor bubiţe roşii, dure) ţine la macerat timp de 6 ore două linguri de frunze de afin, după care poţi bea câte 2 căni pe zi.
Tinctura din fructe zdrobite (se pot pune şi frunze proaspete): pui într-un vas 30% fructe, restul alcool de 60 grade şi se lasă la macerat 2-3 săptămâni, apoi se strecoară şi se consumă de 3 ori/zi câte 15-30 picături, iar în situaţii mai grave se administrază de 3 ori pe zi câte o lingură dizolvată într-un pahar cu apă (diabet, infecţii urinare, afecţiuni oftalmologice, afecţiuni dermatologice.
Un alt produs ce poate fi obţinut din afine – consumat, poate, cu ceva mai multă plăcere este vinul tonic din afine: pentru un litru de vin se utilizează 300 gr. de fructe proaspete zdrobite, se lasă la macerat 8 zile – într-un mediu foarte slab luminat – la temperatura camerei, se agită în fiecare zi, de mai multe ori, apoi se strecoară şi se consuma câte 1-2 linguri înainte de mesele principale (tonic general, stimuleaza apetitul).
– Uz extern:
În cazuri precum faringite, stomatite si afte este recomadat să faci gargară cu suc sau tinctură de afine diluată.
În caz de arsuri, micoze, eczeme, răni sângerânde şi unele boli de piele se pot aplica comprese cu frunze de afin sau terciul din afine proaspete;
Sunt recomandate şi clismele cu infuzie de afine, pentru combaterea hemoroizilor.
În cosmetică
Datorită efectului astringent pe care îl pot avea, afinele sunt folosite şi ca tratamente cosmetice pentru ten: măştile din pulpă sau din sucul de afine scad intensitatea secreţiilor, modifică Ph-ul pielii, stopând înmulţirea microbilor.
Pentru cuperoză (înroşirea tenului) prepară un ceai (4 linguri de frunze mărunţite la 25 ml de apă dată în clocot), după care aplici şi ulei de ricin cald pe zonele afectate. Repetă tratamentul natural de 2 ori pe zi.