Ginseng (Panax Ginseng) - plantă medicinală

Descriere
Ginsengul este o plantã originarã din China şi este cultivatã pe scarã largã în Asia, nu doar în ţara de origine, ci şi în Coreea, Japonia şi Rusia.
Rãdãcinile de ginseng se bucurã, de mai bine de 2000 de ani, de o reputaţie ieşitã din comun, fiind considerate un panaceu. Faptul acesta s-a reflectat pânã şi în denumirea latinã a plantei („panax” înseamnã medicament universal).Pornind probabil de la forma rãdãcinilor de ginseng, care sugereazã forma corpului uman cu mâinile şi picioarele de o parte şi de alta a trunchiului, s-a rãspândit credinţa popularã cã aceste rãdãcini ar fi bune la tratarea bolilor oricãrui organ al corpului omenesc.
Faima ginseng-ului s-a extins în ultimele decenii aproape peste tot în lumea occidentalã. Pe lângã specia asiaticã sunt cunoscute o serie întreagã de specii înrudite, dintre care cele mai familiare sunt ginseng-ul american (Panax quinquefolius) şi ginseng-ul japonez (Panax japonicus). Ginseng-ul siberian (Eleutherococcus senticosus) nu aparţine genului Panax şi nu conţine substanţele active specifice acestuia. 
Pentru a ajunge la maturitate, rãdãcinile de ginseng au nevoie în medie de cca 5 ani, acesta fiind şi unul dintre motivele pentru care preparatele fitoterapeutice din ginseng sunt destul de costisitoare.
Rãdãcinile se altereazã repede necesitând aplicarea unor proceduri de stabilizare, cum ar fi tratarea cu un curent de vapori de apã.
Aşa-numitul ginseng alb se obţine prin uscare simplã, pe când ginseng-ul roşu se obţine prin uscare dupã o prealabilã tratare cu aburi.
Ginseng –
Compoziţie
Cele mai importante substanţe active din rãdãcinile de ginseng sunt ginsenozidele, mai mult de 25 la numãr, din grupa saponozidelor triterpenice.
Conţinutul în ginsenozide variazã foarte mult de la un preparat la altul. În general, produsele comerciale sunt standardizate şi au o concentraţie de ginsenozide între 4-7%. În afarã de ginsenozide s-au mai pus în evidenţã glicozide (ginsenina), beta-sitosterol, vitamine din grupul B, mucilagii, rezine etc.Ginseng –
Acţiune
Unele ginsenozide au proprietã’i sedative, anticonvulsivante, analgezice şi antipsihotice. Pe de altã parte, alte ginsenozide au fost evidenţiate ca având proprietãţi stimulante asupra sistemului nervos.
Existã şi studii care remarcã existenţa unor proprietãţi antiinflamatoare, antiulceroase, hipotensive şi de stimulare a imunitãţii.
Studii foarte recente, efectuate de cercetãtorii coreeni sugereazã cã administrarea ginseng-ului poate sã reducã riscul de boli canceroase cu pânã la85%. â
Ginseng-ul pare sã ofere un grad de protecţie faţã de cancerul ovarian, cancerul de laringe, de esofag, de stomac şi faţã de cancerul pancreatic.
De asemenea, ginseng-ul pare sã aibã efecte benefice asuprametabolismului glucidelor în cazul persoanelor cu diabet de tip II, la care administrarea de ginseng a dus la scãderea cu 20% a niveluluiglucozei din sânge la testul de hiperglicemie provocatã
Ginseng –
Indicaţii terapeutice
Pe baza tradiţiei medicinei orientale, ginseng-ul a fost şi este utilizat ca tonic general şi psihic, pentru prevenirea urmãrilor stresului prelungit, în caz de obosealã psihicã şi obosealã fizicã, pentru combaterea surmenajului, în stãrile depresive, mai ales la vârstnici, în stãrile de anxietate, în tulburãrile de memorie, în nevroze, în stãri de malnutriţie şi convalescenţã, în stãrile de debilitate.
Datoritã efectelor reglatoare asupra metabolismului glucidelor este folosit şi ca adjuvant în tratamentul diabetului zaharat.
Administrare:
La noi, ginseng-ul ajunge preponderent sub formã de produse comerciale gata preparate: capsule, extracte lichide etc.
Alte forme de prezentare includ: ceaiurile, pulberea uscatã din rãdãcinã etc.
În general, preparatele de ginseng conţin între 100 şi 400 mg de extract de ginseng, ceea ce echivaleazã cu o cantitate de 0,5-2 g de rãdãcinã. Aceastã cantitate corespunde de altfel cu doza medie zilnicã. În funcţie de forma de prezentare, mãrimea şi concentraţia dozei, modul de administrare este variabil şi se recomandã consultarea instrucţiunilor din prospectul produsului. De obicei, preparatele de ginseng se administreazã zilnic, timp de câteva sãptãmâni, dar nu mai mult de trei luni. Dupã o pauzã de o lunã, cura se poate repeta.
Ginseng –
Precauţii şi contraindicaţii
Ginseng-ul în sine pare sã fie o plantã medicinalã lipsitã de toxicitate, cel puţin atunci când nu se depãşesc dozele obişnuite.
Preparatele de ginseng nu se administreazã concomitent cu alte medicamente stimulante, nici cu bãuturi sau deserturi care conţin cafeinã.
Este recomandatã evitarea ginseng-ului în perioada de sarcinã şi alãptare.
Ginseng-ul se administreazã cu prudenţã la bolnavii hipertensivi.
Alte posibile interacţiuni nefavorabile au fost menţionate în ce priveşte: digoxina, estrogenii, corticosteroizii, inhibitorii de monoaminoxidazã, warfarina, heparina, aspirina.
Date îngrijorãtoare existã cu privire la preparatele de ginseng comercializate. Potrivit rezultatelor unor verificãri efectuate de diverse organisme de control, preparatele de ginseng sunt unele dintre cele mai contrafãcute dintre toate preparatele fitoterapeutice aflate în circulaţie pe piaţa mondialã şi aproape jumãtate din produselede pe piaţa americanã nu îndeplinesc condiţiile de calitate impuse de organismele de protecţie a consumatorilor.